fbpx

Cât de sigure sunt graniţele României? O perspectivă românească despre Europa

Prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a declarat recent că dacă România nu intra în Uniunea Europeană, Vladimir Putin proceda cu ţara noastră aşa cum a făcut-o cu Ucraina. Ştim toţi că Peninsula Crimeea a Ucrainei a fost anexată de Rusia în 2014. dar cât de sigure sunt graniţele noastre, atât ca stat mic din prezent cât şi ca naţiune? Vă voi vorbi în cele ce urmează, din nou despre Iniţiativa celor trei Mări.

Ce ştim mai puţin este că ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a anunţat zilele trecute consolidarea efectivului de trupe în Crimeea, care în viziunea lui „asigură protecţia peninsulei şi a intereselor Rusiei în Marea Neagră“. Însă Crimeea este parte a Districtului militar Sud, iar Moscova a dat undă verde începerii unor exerciţii militare de amploare care se vor derula vreme de o lună în regiunile Astrahan, Rostov, Volgograd, Krasnodar, Stavropol, în Caucazul de Nord şi pe teritoriul bazelor militare din Armenia, Crimeea, Abhazia şi Osetia de Sud. La exerciţii vor participa 10.000 de militari din unităţile de rachetă şi 3.000 de echipamente de rachete şi artilerie, iar în etapa finală, forţele ruse vor efectua lansări de rachete cu sisteme Iskander-M, Bal şi Bastion, dar şi lansări de rachete multiple şi trageri cu tunuri. Prezenţa militară rusă este în creştere la Marea Neagră. Circulă de prin bătrânii analişti o vorbă, cum că Marea Neagră ne-ar fi singurul vecin prieten. Ei bine, prietenul ăsta al nostru e victimă a bullying-ului practicat de Federaţia Rusă. Pericolul e aici şi acum.

În Ucraina au loc alegeri prezidenţiale, în regiunea transnistreană – exerciţii ale trupelor ruse. Cui îi pasă?

În Ucraina, care este cea mai mare vecină de la nord şi de la est a României, vor avea loc alegeri prezidenţiale (turul I, pe 31 martie, turul II, în 21 aprilie). Se întrec 39 de candidaţi, dintre care se evidenţiază trei: actualul preşedinte Petro Poroşenko, Iulia Timoşenko cea reintrată în politică după eliberarea din închisoare, şi actorul de comedie Volodimir Zelenski, pe care sondajele îl dau drept favorit.

Sunt două aspecte pe care vreau să le semnalez. Primul: în ajun de aceste alegeri, în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, care are graniţă directă cu Ucraina, trupele ruse au mărşăluit 20 de km şi au utilizat 20 de unităţi de tehnică militară. Potrivit ministrului rus al Apărării, ieşirea pe teren a militarilor ruşi ar fi avut un caracter planificat şi ar fi avut loc conform planului de pregătire de luptă a trupelor din Districtul militar Vest.

Aşadar, Federaţia Rusă acţionează şi prin Districtul Sud, şi prin Districtul Vest, foarte aproape de România.

Şi că tot vorbim de „foarte aproape de România“ şi ne mai amintim şi precizarea marelui istoric Nicolae Iorga, că „România este o ţară înconjurată de români“, semnalez aspectul nr. 2: Ucraina, ca să respingă ofensiva rusească, apelează la instrumente care atentează la identitatea minorităţilor naţionale, vizând-o pe cea rusească, dar care lezează interesele celor 600.000 de români de pe teritoriul ei, care nu au ales să rămână în afara graniţelor României, dar pe care istoria i-a condamnat la a rămâne în prag de ţară, administrativ. Cel mai recent instrument: proiectul de lege „Despre învăţământul mediu general“, aprobat de Guvernul de la Kiev pe 13 martie, care propune trei modele lingvistice pentru învăţământul minorităţilor, cu o reducere semnificativă a numărului de ore în limba maternă. Al doilea model îi vizează şi pe românii noştri: în clasa a V-a, cel puţin 20% din ore se vor ţine în limba ucraineană, iar în clasa a IX-a se va ajunge ca cel puţin 40% din materii să fie predate în limba de stat. Proiectul de lege va fi examinat de Rada de la Kiev.

Desigur, aceste lucruri se petrec prin încălcarea de către statul ucrainean a Cărţii europene a limbilor minoritare şi regionale, a Convenţiei cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, dar şi a altor norme de drept international.

Astfel, soarta românilor din Ucraina devine tot mai încercată.

Loveşti în şcoala românească şi în biserica românească, loveşti în identitate. Pentru că acum etnicii români din Ucraina sunt prinşi şi în războiul bisericesc dintre Patriarhia de Kiev şi Patriarhia moscovită. 126 de biserici ortodoxe româneşti urmează să aibă în curând destinul celor 77 de şcoli ameninţate cu dispariţia!

Nu mai amintim aici de faptul că românii sunt trimişi şi în alt război, tot al altora, pe front, în prima linie, în estul Ucrainei, iar mulţi dintre ei nu se mai întorc acasă decât în sicriu.

Ucraina vrea formal în NATO şi în UE

Autorităţile de la Bucureşti, dar şi europarlamentarii României trebuie să se poziţioneze ferm faţă de chestiunea românească din Ucraina în dosarul negocierii potenţialei aderări. Asta pentru a nu păţi cum s-a întâmplat cu Bulgaria, unde avem o comunitate istorică românească supusă unei asimilări şi deznaţionalizări agresive şi în faţa căreia ridicăm din umeri – „Sunteţi în Uniunea Europeană, umăr în umăr cu noi, ce să mai facem acum?“.

Deunăzi, NATO şi UE au condamnat din nou anexarea Peninsulei Crimeea, la cinci ani după ce Rusia a declarat-o oficial teritoriu rusesc.

În loc de concluzie

Geopolitica nu este o căsuţă de păpuşi plimbată pe braţe de strategi plicticoşi.

România a ajuns să se întrebe ce rol ar putea juca în noua arhitectură regională, cum ar putea vorbi în zona Balcanilor şi a Europei de Est cu o voce europeană pentru a-şi ajuta comunităţile etnice din statele adiacente. Alăturarea la un format regional de cooperare reprezintă cea mai bună oportunitate, iar aici vorbim de Iniţiativa celor Trei Mări, puternic promovată de Polonia şi Croaţia.

România mare în Europa (alături de partenerii regionali)

Ce putem face noi – ca români – în acest proiect? Cum poate Iniţiativa să aducă beneficii intereselor strategice şi economice ale ţării noastre? În primul rând, reuniunea celor 12 state-membre este un loc propice în care România să îşi facă vocea auzită, printre ţări cu o experienţă politică şi economică similară, fără mari asimetrii de dezvoltare. Totodată, dată fiind preocuparea stringentă pentru independenţa energetică şi rezervele – exploatate şi nexploatate – ale României, impactul nostru poate fi unul semnificativ, aducând o putere mai mare de negociere şi oferind partenerilor noştri europeni o „plasă de siguranţă“.

Astfel, pe lângă beneficiile pe care România le poate atrage pentru sine din această Iniţiativă – construcţia de noi coridoare de transport, obţinerea de noi pieţe de desfacere pentru gazul din Marea Neagră –, ţara noastră poate juca şi rolul unui factor de echilibru, unui mediator între diverşii poli de influenţă din interiorul UE. Mai mult, prin planurile de dezvoltare şi de creştere a convergenţei, România se va afla în poziţia de a propune proiecte de conectivitate şi investiţii cu Republica Moldova, legând-o (măcar indirect) la Iniţiativa celor Trei Mări.

Căci România nu poate fi cu adevărat mare decât în Europa.


Leave a Reply

Your email address will not be published.Required fields are marked *