fbpx

România Mare și Verde în Europa

  1. Salvarea pădurilor României, pentru viitorul nostru și al Europei 

Pe plan european, România are datoria de a promova o politică comună pentru păduri. Deși Uniunea Europeană nu are un mandat direct în gestionarea fondului forestier european, e nevoie de soluții și standarde comune la nivel european dacă vrem o strategie eficientă pentru reducerea emisiilor de carbon și combaterea schimbărilor climatice.  

Trebuie oprite exploatările la scară industrială, majoritatea perpetuate de companii din alte state membre care au interzis defrișările pe propriul teritoriu. În același timp, trebuie protejate comunitățile locale și întreprinderile mici și mijlocii care folosesc lemnul ca sursă principală de combustibil sau materie primă. Lemnul rămâne cea mai importantă sursă de energie regenerabilă pentru România și Europa. Poate și trebuie să fie exploatat în mod sustenabil.  

La nivel național, cerem sancționarea celor care defrișează ilegal, cerem protejarea fondului forestier și creșterea suprafețelor împădurite, monitorizarea tăierilor și transportul lemnelor, o aplicație pentru acces la informații despre ce se întâmplă în păduri, cine taie, unde taie, unde se transportă lemnele.  

  1. Deșeurile sunt resursă națională, nu vehicul de spălare a banilor  

În ultimii ani se remarcă o creștere considerabilă a gropilor de gunoi clandestine, pe fundul lacurilor, în râuri, parcuri, între blocuri, pe câmp. Cine sunt lorzii gunoaielor ? România reciclează astăzi sub 10% din deșeuri, deși ne-am angajat față de UE că vom recicla 55%. În caz contrar, plătim penalități de 200 000 de euro pe zi.  

Deșeul este o resursă națională regenerabilă. Industria de reciclare reprezintă o a doua șansa, după IT, pentru România, pentru că înseamnă creștere economică fără consum de materii prime naturale. Exploatarea potențialului din sectorul deșeurilor și al reciclării și aplicarea deplină a legislației actuale ar putea genera sute de mii de locuri de muncă.  

  1. Dreptul la aer curat 

Poluarea ucide anual circa 790 000 de oameni în Europa. În România, rata deceselor este una dintre cele mai mari din Europa: 200 de decese la suta de mii de locuitori în fiecare an, aproximativ 36 000 de morți anual.  

La sfârșitul anului 2018, România a fost dată în judecată de Comisia Europeană la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Prevederile directivei europene din 2008 privind calitatea aerului înconjurător sunt încălcate de Primăria Municipiului București de 10 ani.  

La nivel european, avem nevoie de o monitorizare mai atentă a calității aerului și protejării mediului înconjurător pe întreg teritoriul UE. Mai mult decât atât, implementarea directivelor și normelor UE și a sancțiunilor aferente, în special în politicile de mediu, trebuie făcută punctual si consecvent. La nivel național, e necesară prioritizarea, în cadrul finanțării europene pentru infrastructură, a proiectelor pentru dezvoltarea sistemelor de transport urban durabil, transportul rutier fiind principala sursă de poluare a aerului în Europa. 

  1. Interzicerea mineritului cu cianuri la nivel european; elaborarea unei strategii de dezvoltare economică sustenabilă pentru Roșia Montană 

La nivel european, România trebuie să pledeze pentru interzicerea mineritului cu cianuri în Europa. Profiturile înregistrate sunt anulate de efectele adverse ale acestui tip de exploatare: destabilizarea celorlalte ramuri economice (agricultură, turism, microproducție) și distrugerea patrimoniului natural și cultural din regiunile afectate.  

Mai mult decât atât, avem nevoie de norme clare pentru întreaga activitate minieră desfășurată pe teritoriul Uniunii Europene, nu numai pentru a asigura o competiție loială în domeniu ci și pentru a proteja mediul înconjurător. De exemplu, noul proiect național de lege a minelor, momentan supus dezbaterii publice, elimină obligativitatea mai multor studii de impact social și de mediu la atribuirea unui contract de licență minieră. Obligativitatea acestor studii trebuie să constituie o normă europeană !  

La nivel național avem nevoie de o strategie de dezvoltare durabilă pentru întreaga regiune care să valorifice potențialul economic al patrimoniului natural și cultural din regiune, cu finanțare europeană. Povestea de la Roșia Montană nu se termină cu înscrierea sitului în UNESCO. Se va termina atunci când Guvernul va binevoi să aplice soluțiile deja existente pentru a proteja atât patrimoniul regiunii cât și comunitatea locală care se zbate în sărăcie, deși stă pe un munte de aur. Două exemple de astfel de strategii utilizate în cazul unor foste zone miniere, care au reușit atât conservarea patrimoniului cât și dezvoltarea economică, sunt Cornwall în Marea Britanie și Las Medulas în Spania.     

  1. Sprijinim micii fermieri, nu acapararea terenurilor agricole de către marii latifundiari în detrimentul mediului înconjurător și al comunităților locale

În contextul fenomenului de acaparare a terenurilor agricole din Europa de Est, România este unul dintre statele care au vândut cele mai mari suprafețe cetățenilor străini, aproape jumătate din terenul arabil al României fiind deținut de către aceștia din urmă. Avem tot mai multe situații în care grupuri bancare, fonduri de pensii și mari companii europene din domeniul asigurărilor cumpără teren arabil cu ajutorul unor intermediari locali, arendându-l ulterior unor fermieri sau antreprenori din țara respectivă.  

Exploatarea agricolă la scară largă nu aduce mari beneficii comunității locale, folosindu-se o forță de muncă relativ redusă.  

Creșterea numărului de astfel de exploatații duce la creșterea numărului de șomeri în agricultură, dar și a celor care pleacă din țara pentru a-și găsi un loc de muncă. Acest mod de a face agricultură se bazează pe monoculturi și folosirea intensivă a pesticidelor și a medicamentelor de uz veterinar care dăunează pe termen mediu și lung atât solului și mediului înconjurător cât și calității produselor.   

Avem nevoie la nivel național de aplicarea setului de îndrumări elaborate de Comisia Europeană în 2017 cu privire la protejarea terenurilor agricole de amenințări precum speculațiile excesive ale prețurilor și concentrarea proprietății.  

Totodată, România trebuie să lupte la nivel european pentru un sprijin mai mare acordat micilor fermieri și tinerilor antreprenori în agricultură, în detrimentul marilor proprietari de teren agricol din Europa și a exploatațiilor la scară largă.  

  1. România poate și trebuie să devină lider pe piața de produse bio 

Deși subvențiile acordate pentru agricultura ecologică sunt mult mai mari decât cele de suprafață, numărul fermierilor români care produc culturi bio a scăzut la jumătate în ultimii patru ani.  

Motivul principal îl constituie procedura anevoiasă și necesitatea de a face conversia terenurilor timp de trei ani, deci de a pierde bani în această perioadă.  

La nivel național, trebuie să simplificăm procedura de certificare a producătorilor și să sprijinim financiar fermierii care se angajează să producă bio până în momentul în care au acces la piața de desfacere, o piață asigurată în care aceștia își pot vinde marfa la un preț foarte bun.  

Cererea de alimente bio este în continuă creștere în Europa de Vest. Occidentul produce, însă, materii prime ecologice doar într-o mică măsură. România poate și trebuie să devină un mare furnizor de cereale, legume și fructe ecologice pentru piața vestică.  

  1. Luptăm împotriva construcției ilegale de microhidrocentrale și a mafiei certificatelor verzi  

Proliferarea exagerată a microhidrocentralelor construite în ultimii ani (multe în mod ilegal) pe râuri de munte a dus la distrugerea biodiversității acestora și alterarea semnificativă a peisajelor montane, având un impact economic și social negativ asupra comunităților locale. 

La sfârșitul anului 2013, în Romania existau peste 400 microhidrocentrale în diverse stadii de proiectare / avizare şi construcţie (conform informațiilor oferite de WWF România) si peste 300 de MHC-uri în stare de funcționare, a căror construcție fusese aprobată fără niciun fel de pre-planificare strategică la nivelul bazinelor râurilor și la nivel național. Astfel de construcții au fost aprobate chiar și în cadrul siturilor protejate Natura 2000, ultimele nuclee de sălbăticie din Europa.  

Comisia Europeană a avertizat România în mai 2015 cu privire la proiectele de microhidrocentrale de pe râurile Dejani-Lupșa și Vistișoara precum și proiectele distructive de pe versantul sudic al Munților Făgăraș – cele de pe râurile Capra și Buda. Abia în ianuarie 2019, Ministerul Apelor și Pădurilor a răspuns Comisiei Europene, demarând un studiu oficial pentru a evalua impactul asupra mediului a micro-hidrocentralelor construite pe mai multe râuri din țară.  

Atât la nivel național cât și la nivel european, trebuie închise MHC-urile construite necorespunzător pe râuri și blocată construirea de noi MHC-uri fără a se constata necesitatea acestora și fără planificare corespunzătoare. Extinderea ponderii energiei regenerabile din totalul energiei utilizate trebuie realizată cu un minim impact asupra mediului înconjurător, prioritizând eficiența energetică și nu îmbogățirea rapidă a unor indivizi sau grupuri de interese.  

  1. Urmărim independența energetică pe termen lung prin investiții în cercetare și inovare 

România rămâne pe ultimul loc în Uniunea Europeană și în 2018 la capitolul cercetare și inovare. Deși nu ne lipsește talentul, deși capitalul uman e resursa noastră cea mai de preț, nu avem un cuvânt de spus la nivel european în cercetare și inovare în general și cu atât mai puțin  în domeniul dezvoltării sustenabile.  

Pentru a reduce dependența de resurse limitate și a crește independența energetică pe termen lung, trebuie să prioritizăm atragerea fondurilor europene din Orizont 2020, programul-cadru pentru cercetare și inovare al UE, precum și atragerea talentului înapoi în țară și valorificarea potențialului românilor care studiază și muncesc în străinătate în domeniile de expertiză aferente.   

  1. Reducem risipa alimentară în beneficiul mediului și în folosul celor mai vulnerabili din societate  

În Uniunea Europeană,  sunt irosite anual 88 de milioane de tone de alimente, în jur de 20% din totalul alimentelor produse. Statisticile UE arată că România ocupă locul 9 în topul celor mai risipitoare țări din Europa, cu 2,55%, adică 2,2 milioane de tone de alimente pierdute în fiecare an, peste 6.000 de tone pe zi.  

Urmând modelul altor state membre, trebuie să obligăm supermarketurile să doneze alimentele nevândute în contextul unui sistem național de centre de colectare / « bănci de alimente » care să prioritizeze la nivel local principalii beneficiari.  Să nu uităm că în România există 5 milioane de cetățeni care se află în pragul sărăciei iar 66% din familiile din mediul rural nu își pot asigura hrana zilnică.  

10.Luptăm împotriva sistemului corupt care gestionează și concesionează resursele naturale după propriul interes  

Patrimoniul natural și cultural sunt bazele capitalului românesc și puncte de plecare, nu obstacole, în calea dezvoltării economice. Avem nevoie mai mult ca oricând de o strategie natională de exploatare și dezvoltare sustenabilă a resurselor și de valorificare a patrimoniului natural și cultural.   

Avem nevoie de o discuție publică, serioasă, cu implicarea societății civile și a experților în domeniu, pe tema gestionării responsabile a resurselor naturale ale României. În spațiul public, vorbim astăzi doar despre redevende, când de 30 de ani se fac concesionări netransparente de resurse pe suprafețe uriașe, când legislația laxă și corupția din sistemul politic au permis exploatări monstruoase în folosul unei elite și în detrimentul cetățenilor.  

Înregistrează-ți acum votul pe site-ul www.mareineuropa.ro sau prin SMS la 0733.696.233 cu textul ”VOT” alături de numele tău și localitatea unde votezi pe 26 mai la alegerile europarlamentare.


Leave a Reply

Your email address will not be published.Required fields are marked *