ANALIZĂ // Ce ne așteaptă după pandemie?

Avocatul Gheorghe Piperea face o analiză tranșantă a situației economiei românești post CORONAVIRUS și totodată propune două soluții care să atenueze valul nimicitor care se va abate asupra firmelor românești în perioada următoare.

Grava criză economică indusă de decizia administrativă greșită de a lupta contra pandemiei prin închiderea economiei (lockdown) nu va fi o criză „obișnuită” de creștere a consumului pe credit sau a prețurilor, ci o criză extraordinară, de implozie a consumului și de supra-producție.

Nu vreau sa sperii pe nimeni, ci sa invit la reflecție și acțiune: multi oameni nu vor mai avea bani nici de mancare, iar cei care vor mai avea oaresce rezerve, le vor consuma doar pentru mancare si nevoi curente, prioritare. Taxe, impozite, contributii, rate bancare, turism, entertaiment, bunuri de folosinta medie sau indelungata (tv, masina de spalat, aspirator, laptop, firgider etc.), masini, case – totul va fi dat uitarii sau amanat pana cand omul isi va recapata increderea in viitor si isi va abandona sentimentul de panica (de pandemie, de razboi, de terorism etc.).

„Modelul” de criză care s-a instalat nu este cel din anii 2007-2008, care a fost cauzat de exuberanta iratională a consumului pe credit si de ireponsabilitatea bancilor care l-au favorizat, ci unul mult mai grav, dar cam uitat de istorie, adică acela din anii 1929-1933, ani în care lipsa locurilor de muncă și a resurselor necesare consumului de masă a determinat supra-producția și implozia economică majoră care au dus la ascensiunea in politica a nazistilor si, ulterior, la cel de-al doilea razboi mondial.

Nu este nevoie de nicio demonstratie a acestor fapte vizibile din avion : milioane de oameni au stat in casa 2 luni, timp in care si-au cheltuit majoritatea resurselor, statul a intarziat platile indemnizatiilor de somaj tehnic, a balmajit facilitatile fiscale sau bancare promise imm-urilor (pe care le-a tinut inchise prin ordonante militare neconstitutionale) si a imprumutat zeci de miliarde de lei pentru destinatii de nimeni stiute; de aici consecinta ca in cateva luni de zile, imm-urile si chiar agentii economici mari, care au schiopatat cu somajul tehnic, vor fi doborati de urgia post-stare de urgenta si vor inchide pravalia, cu consecinta ca somajul tehnic se va transforma in somaj propriu-zis si, deci, vom avea nu sute de mii, ci milioane de someri.

[Nota intermediara – in luna ianuarie 2020, economia inca se plangea de lipsa de personal pentru acoperirea unui milion de locuri de munca vacante; secta libertarienilor, care conduce si controleaza acum guvernul, sustinea pe toate gardurile ca „solutia” este renuntarea la salariul minim pe economie, iar asa-zisi reprezentanti ai „patronatelor” sponsorizau si sutineau aceasta idee creata, auto-destructiva; acum s-au intors in tara, cu vagi perspective de a pleca inapoi, 1,5 milioane de oameni care lucrau, pana in martie 2020, in strainatate; in mod evident, se va crea o prapastie intre asa-zisii patroni si ideologii libertarieni, care nici nu vor sa auda de salariul minim pe economie, si aceasta mare masa de oameni, care nici nu vor sa auda de salarii mai mici decat cele pe care le incasau in strainatate; la mijloc vor cadea cei care vor fi ajuns someri si care, neavand posibilitatea sau intentia sa paraseasca tara, vor fi nevoiti sa accepte slujbe pe 2 lei]

Reducerea sau cvasi-neutralizarea consumului din surse proprii vor determina, evident, reducerea productiei si a prestarilor de servicii, ceea ce va declansa noi concedieri si noi someri, adica un cerc vicios auto-generat care va determina implozia economica. La fel ca in anii 1929-33, laptele va fi aruncat pe camp, iar legumele si fructele se vor strica in solarii si pe miriste, caci nu va mai avea cine sa le cumpere. Sa nu uitam ca traversam o perioada de seceta prelungita – Dunarea este la cel mai jos nivel din 1990 incoace.

In asemenea conditii, banii pe care statul si bancile (se lauda ca) vor sa ii arunce in economie nu vor face decat sa agraveze criza de supra-productie, crescand oferta la cote intangibile pentru titularii cererii de bunuri si servicii. E ca si cand ai incerca sa introduci lumina solara in casa cu ligheanul. Sau ca si cand ai incerca sa arunci nuci in pod cu furca.

Pentru a evita acest colaps, este nevoie de doua masuri urgente, legislative, care sa puna cetatenii si imm-urile in postura de a se ajuta singure si de a revigora rapid economia, fara sa mai astepte masuri administrative de la „prostocratia” actuala (expresia ii apartine dlui Andrei Marga):

1). reducerea gradului de supra-indatorare a consumatorilor, prin reducerea poverii datoriei catre banci si alti creditori financiari; doua astfel de instrumente legal asteapta promulgarea presedintelui Joannis: noua forma a legii darii in plata si prima dintre legile anti-camatarie, legea plafonarii dobanzilor la credite si imprumuturi; celelalte trei legi anti-camatarie, care au acelasi scop, al reducerii poverii datoriei consumatorilor, sunt la rand in Camera deputatilor.

Imaginati-va o familie cu un salariu cumulat sot+sotie de 6000 de lei lunar, care au si doi copii; din cauze pe care le stiti toti (sprijinul fatis al bancilor, acordat prioritar si in dispretul cetatenilor, de catre legiuitor, guvern si judecatori), datoria catre banci si alti creditori financiari este de 4000 de lei lunar, suma din care cel putin 40% este rezultatul umflarii cu sume generate de clauze abuzive, dobanzi variabile crescatoare si curs de schimb hiper-apreciat; cu restul de 2000 de lei, respectiva familie va trebui sa acopere hrana lunara, imbracamintea minimala, utilitatile si, eventual, chiria; altceva nu va mai putea consuma; dar daca, in baza legilor de mai sus, datoria lunara catre banci ar fi redusa cu 40%, ar aparea in bugetul familiei inca 1600 de lei lunar, cu care va putea sa isi permita sa consume si altceva si va face, la fel ca o albina sau o furnica, sa reinvie economia.

Nu vă grabiți să spuneți că băncile vor pierde și, implicit, economiile noastre în bănci vor fi in pericol.

1. Băncile din Romania fac profituri de trei ori mai mari decat media europeana, si asta de pe urma unor consumatori supra-indatorati sau chiar ruinati, asa ca pot trai si din profituri normale, situate in marja europeana.

2. Un debitor supra-indatorat sau ruinat este un debitor lipsa, de unde banca nu mai poate lua nimic, ceea ce inseamna ca este preferabil un debitor care plateste un pic mai putin, dar plateste pe termen lung.

3. Consumand, debitorul des-povarat de datorii excesive, contribuie la cresterea economica, permitand comerciantilor sa creasca si statului sa incaseze tva, deci aparitia unor noi oportunitati de business pentru banci, care vor putea acorda noi credite si imprumuturi.

4. Nimeni nu are voie sa puna in pericol economiile noastre bancare pentru a salva bancile de la faliment, caci acele economii sunt proprietatea noastra, iar contra exproprierii exista garantii constitutionale si legi.

2). restructurarea prioritara a imm-urilor; lucrez la o astfel de lege de impementare a Directivei UE 2019/1023, care chiar stabileste o astfel de prioritate.

În prezent, pentru fisc și pentru banci, imm-ul este suspectul de serviciu, motiv pentru care se refuza orice incercare amiabila sau judiciara de restructurare. De altfel, statistica in domeniul insolventei este graitoare: 94% dintre cazurile de insolventa sunt cazuri de faliment, adica de lichidare, de concediere a angajatilor si de inchidere ireversibila a pravaliei. Sigur ca da, exista imm-uri care nu imprima respect, pentru ca nu prezinta incredere, si exista patroni cinici de imm-uri care isi trateaza rau angajatii si creditorii. Dar acestea sunt cazuri minoritare, impotriva unor astfel de practici incorecte putand fi puse in practica variate mijloace de coercitie si sanctiune. In plus, imm-ul nu este numai patronul sau, ci si stakholders-ii sai. In primul rand, imm-ul este salariatii sai. Cand dispare un imm, dispar si locuri de munca si, „ciudat”, dispare si o sursa de incasare de venituri bugetare, rate la banci si facturi de utilitati.

O lege de restructurare a imm-urilor oneste, care sa asigure supravietuirea locurilor de munca, ar trebui sa impuna fiscului si bancilor o procedura extrajudiciara de restructurare, similara cu procedura franceza a salvgardarii intreprinderii (sauvegarde d’entrepise).

Dupa modelul legii darii in plata si urmand principiile Directivei UE 2019/1023, o notificare a intentiei de restructurare trimisa de imm creditorilor esentiali (fisc, banci, furnizori de utilitati, salariati, comunitate locala) ar urma sa aiba efect de suspendare a executarilor sille si de inghetare a datoriilor la valoarea nominala din data notificarii, fara dobanzi si penalitati, pe o perioada de minim 4 luni si maxim 12 luni, in care sa se propuna si sa se deruleze un plan onest de restructurare, in colaborare cu creditorii. In tot acest timp, ar trebui ca imm-ul sa continue sa functioneze, sa mentina locuri de munca suficiente pentru restructurare, si sa achite datoriile curente. Evident, nimic nu ar putea impiedica respingerea sau oprirea unui plan care denota o intentie neonesta, de frauda in dauna creditorilor a imm-ului, sau o aventura riscanta pentru creditori si salariati.

Pentru proiectele mari, de natura a misca turbinele economice, si nu rulmentii sau rotile zintate, sa lasam administratia sa le faca. De asemenea, administratia sa se ocupe de preventia preluarilor ostile a intreprinderilor romanesti (am elaborat un proiect de lege, dar in prezent este prin sertarele deputatilor). Asta daca : (i) nu sunt prioritare buzunarele si conturile sponsorilor sau acolitilor politici; (ii) nu se opune denea, pe motiv de protectie a „investitorilor” straini.


Leave a Reply

Your email address will not be published.Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.