Mai există speranță! Trebuie să lucrăm împreună pentru proiectul nostru, așa cum și l-au imaginat strămoșii noștri!

La Praga, în cadrul ceremoniei „Saint Adalbert Award 2025” am vorbit despre renașterea spirituală a Europei, despre rolul credinței în viața publică și despre nevoia de a apăra democrația, suveranitatea și identitatea națională. 

Am evocat Catedrala Națională din București ca semn al demnității noastre și am cerut cooperare între națiunile Europei Centrale pentru a apăra libertatea, familia și granițele noastre.

În continuare, redau integral intervenția mea de la Praga:

Distinși invitați,

Am putut auzi multe, foarte multe probleme în discursurile de dinaintea mea despre actualul proiect european. Multe, multe probleme. Așa că vin cu vești bune din București: Mâine va fi sfințită cea mai mare catedrală ortodoxă răsăriteană din lume, iar aceasta este un motiv de mare mândrie pentru națiunea română.

Am început lucrările la această catedrală acum 15 ani. Patriarhul nostru a fost extrem de eficient, iar mâine o vom sfinți.

Sunt foarte mândru să fiu aici, printre prieteni, și să pot merge pe străzile din Praga.

Cu mai bine de o jumătate de secol în urmă, în timpul Primăverii de la Praga, v-ați ridicat vocile împotriva comunismului, împotriva totalitarismului, împotriva dictatorilor cruzi care doreau să ne controleze.

De asemenea, joi, am putut vedea pe străzile Budapestei un marș comemorativ care celebra Revolta din 1956. Și nu pot fi mai fericit să văd că, după 55 de ani, încă ne ridicăm vocile și că nu au reușit să ne reducă la tăcere. Este un motiv de mare mândrie.

Ieri, la cină, am vorbit cu mulți dintre dumneavoastră despre Grupul de la Vișegrad, despre posibilitatea unui V5 sau chiar a unui proiect V12. Grupul de la Vișegrad este, fără îndoială, un proiect european pe care îl sprijinim pe deplin și din care vrem să facem parte.

Acesta este motivul pentru care am venit la evenimentul vostru minunat. Este pentru prima dată când România participă la conferințele organizate de „Saint Adalbert Award”. Pe lângă marii noștri vorbitori pe care îi veți vedea astăzi, avem și invitați de seamă.

Am adus astăzi „artileria grea”: de la Universitatea din București, profesorul Dan Dungaciu, și directorul Institutului Mihai Eminescu, Mihai Neamțu, care este de asemenea membru al Parlamentului.

Ați vorbit aici despre dreptul nostru de a ne decide propriile politici. Ați vorbit astăzi despre democrație.

Da, în România am avut alegeri anulate doar pentru că persoana „potrivită” nu a câștigat acele alegeri. Da, în România, în Ungaria, în Slovacia, în Republica Cehă, în Grecia sau în Bulgaria, există mari presiuni din partea presei liberale, presiuni pe care le-am văzut și în alegerile din Polonia, împotriva actualului președinte al Republicii Polone, împotriva domnului Karol Nawrocki.

Să nu vă înșelați! Ei nu vor un președinte în România care să se opună planurilor lor. Ei nu vor un ministru de externe aici, în Republica Cehă, care să se opună planurilor lor. Ei nu îl vor pe Karol Nawrocki președinte al Poloniei, cel care tocmai a respins pactul privind migrația și azilul.

Ei ne vor exact cum ați spus: cetățeni de clasa a doua, care doar ascultă ordinele lor și acceptă să aibă „frați mai mari”.

În Revolta de la Budapesta, în Primăvara de la Praga, în Revoluția Română, ne-am ridicat ferm împotriva ideii de a avea „frați mai mari”.

Și nu suntem împotriva Uniunii Europene, doar că nu suntem de acord cu direcția actuală în care merge, și cu lideri precum Ursula von der Leyen și Emmanuel Macron.

Am avut plăcerea, ieri, să vizitez frumoasa mănăstire Strahov, cu biblioteca sa impresionantă și frescele sale minunate. Cred că Praga și Republica Cehă sunt una dintre leagănele civilizației noastre, la fel cum sunt Grecia, Slovacia și Polonia.

Există două tipuri de biserici: biserici construite din piatră și biserici făcute din oameni. Această inițiativă și eforturile noastre comune reprezintă biserica făcută din oameni, cea care va duce mai departe viitorul Europei Centrale și al civilizației creștine.

Este datoria noastră să muncim, și vorbesc acum și ca vicepreședinte al Partidului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni din partea partidului AUR la nivel european, reprezentându-l pe președintele Mateusz Morawiecki, președintele ECR.

Când spun că mai există speranță, mă refer la faptul că trebuie să lucrăm împreună pentru proiectul nostru. Așa cum ni l-am imaginat noi, așa cum și l-au imaginat strămoșii noștri, așa cum l-a imaginat și mareșalul polonez Piłsudski, proiectul Intermarium.

Dar există încă speranță și pentru Europa de Vest.

Am participat, acum o lună, la un mare marș, o demonstrație uriașă pe străzile Londrei pentru libertatea de exprimare. Și am putut vedea pe străzile Londrei că există încă speranță pentru britanici.

Ieri au avut loc alegeri prezidențiale în Irlanda.

Să nu vă înșelați: De la vest la est, de la nord la sud, democrația din interiorul țărilor UE este în pericol.

Au permis doar trei candidați la alegerile prezidențiale din Irlanda, niciun euro-realism, niciun eurosceptic, nicio voce din afara sistemului nu a fost lăsată să candideze. Reacția irlandezilor a fost să își anuleze voturile.

Și astăzi vom avea o surpriză la anunțarea rezultatelor, privind rata de participare și numărul de irlandezi care și-au anulat buletinele de vot. A fost singura formă de protest democratic pe care au putut-o găsi.

Cum poți scăpa de un regim totalitar, atunci când ești democrat și crezi în libertate? E complicat. Dar părinții și bunicii noștri, care au luptat pentru libertate înaintea noastră, au reușit.

M-ați întrebat dacă asta ne-am dorit acum 45 de ani pentru națiunea noastră. Aveam doar trei ani atunci, nu pot vorbi despre mine, dar pot vorbi despre familia mea, despre părinții și bunicii mei. Ei au vrut să facă parte din lumea occidentală, din lumea liberă. Au vrut să scape de marxism și de comunism.

Și iată-ne, 45 de ani mai târziu, aceasta nu este o democrație. Ne confruntăm din nou cu noi forme de marxism și comunism. Le vom înfrunta împreună.

Vă rog să vedeți prezența noastră aici, la conferința voastră, ca pe un semn de prietenie și un angajament de a ne implica în proiectul pe care l-ați inițiat. Este singura speranță pentru Europa noastră și pentru civilizația noastră!

Mulțumesc!