Sunt necesare clarificări despre regimul juridic și responsabilitatea decizională privind cheltuielile de transport pentru piloții F-16 trimiși la instruire în Statele Unite!

Stimate domnule ministru,
Declarațiile publice recente pe care le-ați susținut1 privind cheltuielile
aferente pregătirii în Statele Unite a patru piloți de F-16 au generat un val
de reacții și interpretări care afectează atât percepția asupra utilizării
fondurilor publice, cât și imaginea personalului militar. Afirmarea, în spațiul
public, a ideii că sumele alocate pentru transport ar reprezenta o risipă evidentă, fără prezentarea cadrului normativ și procedural aplicabil,
produce confuzie și ridică o serie de semne de întrebare privind realitatea
administrativă a acestor cheltuieli.
În absența unor clarificări oficiale, opinia publică rămâne cu impresia
că deciziile financiare ar fi aparținut exclusiv beneficiarilor, respectiv
piloților, deși astfel de situații sunt, în mod obișnuit, strict reglementate
prin norme naționale, acorduri bilaterale, reguli logistice și proceduri de
decontare specifice misiunilor externe. În plus, simpla invocare a
alternativei achiziției de autoturisme, fără precizarea și a unor posibilități
legale, poate induce concluzii eronate cu privire la responsabilitățile
instituționale.
Clarificarea aspectelor pe care le-am menționat, domnule ministru,
este esențială pentru delimitarea exactă a responsabilităților și pentru
evitarea situațiilor în care cadrele militare sunt prezentate public ca autori
ai unor decizii administrative care, în mod normal, nu le pot aparține.
Prin urmare, domnule ministru, vă rog să îmi răspundeți, punctual,
următoarelor întrebări:
1. Care este temeiul juridic exact care reglementează cheltuielile de
transport pentru personalul militar trimis la specializare sau instruire
în Statele Unite, inclusiv actele normative interne și eventualele
prevederi din acordurile de cooperare militară aplicabile.
2. Dacă, potrivit legislației și regulilor logistice în vigoare, personalul
militar aflat într-o astfel de misiune externă are dreptul legal de a
achiziționa un autoturism pe durata șederii, direct sau prin
intermediul instituției trimițătoare.
3. Dacă Ministerul Apărării Naționale are posibilitatea legală de a
achiziționa autoturisme destinate utilizării temporare în afara
teritoriului național, pentru personalul trimis la instruire, și în ce
condiții administrative sau bugetare.
4. Care a fost mecanismul aplicat în situația prezentată: cine a decis
modalitatea de asigurare a transportului, cine a contractat serviciile și
cine a autorizat decontarea cheltuielilor.
5. Dacă închirierea autoturismelor a reprezentat o opțiune individuală a
beneficiarilor sau o soluție impusă de regulamente, proceduri interne
ori constrângeri juridice.
6. Ce alternative legale existau în mod real la momentul respectiv, care
ar fi fost costurile comparative și ce instituție avea competența
decizională.
7. Dacă sumele invocate public corespund unor cheltuieli verificate,
auditate și aprobate conform procedurilor financiare și de control
intern ale ministerului.
Solicit răspuns scris.