Despre adevăr si viață. Sau cum să nu ne mai mințim la nesfârșit: dacă nu tăiem nodul gordian, dispărem ca națiune! Tăiați ajutoarele sociale pentru oricine poate munci!

Este o condiție esențială să creăm aici, în țară, un spațiu atractiv pentru românii plecați peste hotare. Pe ei trebuie să îi aducem înapoi, nu noi trebuie să plecăm după ei acolo!

Problemele noastre nu au început acum, nici de ieri.

România a fost administrată într-un mod deficitar timp de 34 de ani de către o clasă politică ce nu a fost interesată să facă performanță la nivel de țară. Performanța înseamnă muncă, pe când ei au vrut doar un profit rapid și o ieșire curată.

Am mers pe butuci mult prea mult timp, fără să ne dăm seama. Sigur, ne-au ajutat și fondurile europene, nu neagă nimeni acest lucru. Dar ne-au și făcut să credem că o ducem chiar bine, că economia țării este în regulă, că cifrele acelea frumoase de pe hârtie reflectă cu adevărat situația din România.

Dar, vă spun eu, din postura unui om, unui politician care a luat țara la pas de sute de ori în ultimii 4 ani, doar în ultimele luni am mers prin toate județele țării chiar și de două-trei ori la rând, că realitatea este cruntă. Că românii din țară suferă, în timp ce PIB-ul stă frumos la 5-6%. Că sunt multe localități din România unde bunicii noștri au fost uitați, la propriu, și de autorități, și de proprii semeni. Despre acești oameni nu vorbește nimeni nici la București, nici la Bruxelles. Nu dă bine pe hârtie, probabil.

O analiză lucidă a realităților economice din România se poate baza doar pe dorința sinceră de a afla adevărul.

Atât timp cât nu vrei să vezi lucrurile acestea, să vezi România așa cum nu este ea la Capitală, la Cluj, în Timișoara, atunci nu poți nici să vii cu o soluție reală pentru toate inechitățile sociale, pentru pensiile speciale, pentru toate aberațiile care se întâmplă de 34 de ani în această țară.

Nu poți să te mândrești că ai creștere economică atunci când peste jumătate din toată economia țării este concentrată în marile orașe. Nu poți să te lauzi cu o economie solidă atunci când ai peste 6 milioane de suflete plecate peste hotare, români apți de muncă, deștepți, care ar putea să facă performanță și bani aici. Nu poți să minți populația la nesfârșit importând forță de muncă ieftină din lumea a treia al cărui singur scop este de a umple golurile lăsate de plecările fraților și surorilor noastre peste hotare.

Nu poți să te prefaci că dezastrul pensiilor nu se întrevede deja la orizont, iar tu ai un spor demografic negativ de la an la an. Chiar am înnebunit cu toții?

Ori ne trezim acum, și facem ceva în acest sens, ori ne resemnăm și așteptăm să vedem ce naiba o să iasă din tot balamucul ăsta. Vă spun sincer, din toate analizele raționale pe care le-am văzut, cu toți experții economici cu care am vorbit, precum domnul Cătălin Ghinăraru, reiese un singur lucru: mai avem cel mult 4-5 ani pentru a inversa acest trend negativ, pentru a repune economia țării pe un făgaș bun, pentru a implementa un prim rând de politici atent gândite, menite a crește sporul demografic din România.

Știu, vorbesc mult de demografie, de faptul că nu avem mulți copii. Cu siguranță se datorează și faptului că am devenit tată recent. Dar vorbim de un lucru cât se poate de serios, un fenomen pe care toată lumea îl înțelege cât se poate de bine, dar pe care nimeni nu vrea să îl abordeze, niciodată. Ei bine, eu zic că a venit momentul să vorbim foarte serios de politici pro-viață, de legi care ar încuraja și ar sprijini tinerii să își întemeieze o familie aici în țară, nu peste hotare, așa cum se întâmplă acum.

Vedem deja astfel de politici că funcționează și în alte țări europene. Scutiri de taxe pentru familii, credite preferențiale acordate tinerilor căsătoriți, chiar și programe precum cele implementate în Italia de tip – o casă la 1 euro -, în care se încearcă atragerea tinerilor către zona rurală, către satele părăsite ale bunicilor noștri, ce zac acum într-o uitare totală, abandonate.

Astfel de măsuri, luate imediat după accederea la guvernare, completate și de un set de legi care să încurajeze si să simplifice mediul antreprenorial, precum cel propus de AUR în programul nostru de guvernare, care vizează, printre altele, reducerea taxării muncii și a companiilor și creșterea salariului minim brut, ar putea să stimuleze o nouă clasă antreprenorială în România.

Imaginați-vă, pentru o secundă, sute, mii de cupluri de tineri români întorși în țară, mutați în satele pitorești ale copilăriei noastre, deschizându-și afaceri gastro-turistice în zonă, sprijiniți și de stat, gata să reînvie esența neamului românesc: satul. V-ați imaginat? Zeci de mii au venit să deschidă patiserii, buticuri, restaurante sau baruri și au plecat după maxim un an, goniți de organele fiscale.

E o minciună să spui că îi aduci înapoi printr-o singură măsură. Hărțuirea statului trebuie eliminată și controalele limitate la maxim unul pe an. Învățământul profesional și dual va trebui încurajat și cel superior orientat către piața muncii. Reprezentanțele diplomatice trebuie să promoveze o platformă unică unde toate firmele să își publice locurile de muncă disponibile. Parcuri industriale mai aproape de mediul rural, noduri de transport care să asigure interoperabilitatea și viteză.

Unul din cele mai importante lucruri, care trebuie făcute chiar cu riscul ca viitorul politic al celui care ia decizia să se încheie: ajutoarele sociale pentru oricine poate munci și are două mâini și două picioare trebuie tăiate. Asta va dăuna camarilei politice și primarilor aleși într-un singur tur, dar e primul semn că în România munca este apreciată, nu supraimpozitată și descurajată.

Pe astfel de proiecte trebuie să ne concentrăm în anii următori. Este o condiție esențială să creăm aici, în țară, un spațiu atractiv pentru românii plecați peste hotare. Pe ei trebuie să îi aducem înapoi, nu noi trebuie să plecăm după ei acolo!

Diaspora acasă, o politică pro-viață, o renaștere a antreprenoriatului în țară, sprijinirea mediului rural și menținerea în viață a satului românesc: acestea sunt prioritățile noastre, pentru asta vom lupta până la capăt.

De unde știu că putem? Pentru că nu ne împiedică nimic în afara sistemului parazitar care a capturat statul. NU le sunt dator cu nimic!