La 83 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă

Pe 1 aprilie 1941, mii de români care își căutau drumul spre casă au fost secerați cu mitralierele de către grănicerii sovietici, la Fântâna Albă.

Preocupați doar să le facă pe plac stăpânilor din alte capitale, liderii politici care – chipurile, guvernează România  – uită că există o altă Românie și în afara granițelor.

Este țara nord-bucovinenilor, a celor din Herța, Maramureșul istoric sau Basarabia.

Și astăzi, ca și-n 1941, acești români trăiesc vremuri grele,  cu războiul bătând la ușă. În fiecare zi, la fel precum strămoșii lor de la Fântâna Albă, își riscă viața, doar pentru că istoria și nepăsarea Bucureștiului, i-a lăsat captivi în alte state.

În România „europeană” a Ursulei von der Leyen, nu mai ai voie să spui aceste lucruri cu voce tare, că ești „putinist”.

N-aș fi vrut să vorbesc despre politică într-o zi de doliu național, precum cea de azi,  dar n-am încotro.

Victimele acestea nu folosesc propagandei puterii, nu-i ajută: cu victimele de la Fântâna Albă nu poți tăia panglici, nu poți să faci poze de cover, nu poți să le angajezi repede, la stat, pentru voturi.

Dacă ar fi români, conducătorii României ar fi decretat o zi de doliu național pentru memoria celor de la Fântâna Albă. Dar nu sunt.

Tăcerea comasaților e asurzitoare.

Dumnezeu să-i odihnească pe cei căzuți la Fântâna Albă și pe toate victimele regimurilor totalitare!

Vă recomand să citiți și:

• România – stat capturat
• Ce faci când vor să te îngenuncheze? Lupți, până la capăt!
• 106 ani de la unirea Basarabiei cu România. Să păstrăm vie flacăra Unirii!

Sursa foto: ziarullumina.ro