Povestea unei lupte pentru România

M-am apucat să scriu o nouă carte. Pe precedentele două le găsești AICI și AICI, iar pe cea de-a treia, – Planul Simion-Reconstruim România – am început să o prezint AICI și continui zilele acestea cu alte capitole tot pe blog, aici. În această nouă carte îți voi împărtăși cum am înfruntat prejudecățile, etichetările și sistemul care părea de neclintit, pornind dintr-un sat uitat de lume, dar cu o convingere fermă că România merită o schimbare. Povestea AUR este o poveste despre refuzul de a accepta rușinea de a fi român, despre munca din spatele unui succes neașteptat și despre lupta pentru un viitor mai bun pentru țara noastră.

Este o carte despre oameni care au avut curajul să creadă că se poate și au demonstrat că „se poate”. Te invit să o descoperi și să înțelegi ce se află cu adevărat în spatele unui fenomen politic care a surprins întreaga țară. Și nu numai…

CAPITOLUL UNU

Cumva toată România ne-a descoperit în urma alegerilor din decembrie 2020, ca o mare surpriză. Mari conspirații, servicii secrete, puteri mondiale cică ar sta în spatele nostru.

Cea mai mică din echipa noastră, Ariadna, care are 19 ani, descrie cel mai bine, în antiteză, totul: – Cum vă simțiți acuma, că v-au făcut niște copii?

Cum stau lucrurile în realitate și cum reușim să tăiem capetele balaurului aș vrea să vă spun în paginile care urmează…

Nici măcar campanii electorale nu mai suntem capabili să facem?

Generația mea a fost crescută sub stigmatul rușinii: întotdeauna prezentați ca fiind săracii Europei, neputând crea nimic bun autohton. Am crescut în perioada în care minerii, manipulați, veneau să își impună cu forța punctul de vedere iar privatizările pe nimic erau prezentate ca fiind soluția salvatoare.

După o foarte lungă perioadă de restricții și lipsuri, venirea în România a unor forme pretinse ale evoluției ne-a luat nepregătiți, goi. Când s-a deschis primul restaurant McDonalds în București, țin minte că am făcut economii toată luna ca să putem merge. Iar pe mine și pe sora mea nu ne-au dus ambii părinți ci doar tata, din motive de bani, bineînțeles. Am avut blugi, portocale, am băut Coca Cola pe săturate și am încercat să fim buni în ceea ce am făcut, să ne luăm toate examenele și să ne facem părinții mândri. În același timp, compatrioții noștri începeau să ia drumul străinătății. Treptat, pe etape, prima oară muncitorii din fostele fabrici comuniste, apoi specialiștii, acum noile generații imediat de pe băncile liceului sau ale facultății. Eu am absolvit unul dintre cele mai bune licee din București, Colegiul Național Gheorghe Lazăr, apoi Universitatea din București. Mulți dintre colegii mei de generație sunt astăzi peste hotare. Sunt cei mai buni în ceea ce fac, iar rușinea aceea de a fi român, provenită de la generalizările și etichetările nedrepte ale unora și de la valul de infractori care, la fel ca și celelalte categorii sociale, și-au luat tălpășița și au plecat, mă face să spun NU: NU SUNTEM RUȘINEA EUROPEI!

Nu sunt adeptul unui excepționalism românesc per se. Însă nu suntem neam de traistă, am dat omenirii valori pe care nici măcar nu le cunoaștem și am fost de multe ori în istoria noastră modele. Avem olimpici, avem oameni cinstiți, avem părinți și bunici care ne-au crescut și care au ridicat o Țară cu care te puteai mândri.

Însă dezastrul ultimilor 30 de ani a venit la pachet cu inducerea rușinii de a fi român. Iar campania noastră electorală i-a uimit pe atât de mulți încât și asta a fost pusă pe seama unor forțe externe: ba rușii, ba Steve Bannon și companii de tipul Cambridge Analytica pentru că noi, românii, nu am fi în stare.

Din cauza acestei rușini care ne-a fost impregnate în vene, Lucian Davidescu, un jurnalist altfel onorabil prin materialele publicate, crede cu tărie că în România nu există oameni pricepuți în a gestiona din punct de vedere al comunicării o campanie de succes. El caută în o Cloșcă cu pui de AUR într-o analiză publicată după alegeri, unde îl indică chiar și pe unul din strategii campaniei lui Donald Trump din 2016 că ar putea sta în spatele nostru, doar în America putându-se desfășura o campanie electorală care să spună oamenilor adevărul:

Faptele arată așa: au avut nevoie de bani, dar nu neapărat de foarte mulți, nimic de nerezolvat. Au avut nevoie de resurse, care se pot găsi în muncă voluntară motivată ideologic și de entuziasm. Au avut însă nevoie și de know-how, de talent ieșit din comun în știința politică și a comunicării, care este mult mai greu de găsit – în nici un caz prin partea asta de lume.

O consultanță nu neapărat prohibitiv de scumpă! Întrebarea cea mai mare în acest caz este cine a făcut „lipeala” între așteptările locale, organizația politică și instrumentele care să o ajute să performeze – cine este deci „cloșca” cu puii de aur.

Care au fost instrumentele? După mine, fără să am dovezi sau informații și fără să fie neapărat vorba fix de aceste persoane – modul de operare mă duce cu gândul la determinarea social-politică a lui Steve Bannon (printre altele, de la defuncta Cambridge Analytica) sau la arsenalul psiho-tehnologic al lui Peter Thiel (Palantir), care au contribuit decisiv la surpriza Trump din 2016. Ei sau alții de calibrul lor, plus alți câțiva consultanți talentați familiarizați cu specificul local.

 

Nu l-am cunoscut pe Steve Bannon sau pe alții de tipul lui. Am fost interesat, normal, să intru în contact cu el când am citit că e în căutare de mișcări suveraniste în Europa. Mesajul patriotic versus cel globalist e suficient de clar să nu trebuiască să te învețe cineva. Ori în România, doar noi reprezentăm, sub o formă coerentă, organizată, credibilă, mesajul patriotic.

Alții au încercat să ne asocieze cu vreun serviciu de informații sau altul (că, slavă Domnului, cu numărul lor ne putem lăuda). Mugur Ciuvică imediat după alegeri m-a întrebat în direct dacă nu îl cunosc pe un anume general Biriș despre care nu auzisem vreodată.  În aceiași analiză pe care o citez, Lucian Davidescu exclude și serviciile de informații că ar fi în spatele AUR, chiar și ele devedind un exemplu de neperformanță atribuite națiunii române din epoca post-decembristă:

„Serviciile” nu erau în stare să o facă, nu de capul lor în orice caz, sunt mult prea incompetenți.

 

Deci, noi, ca popor, nu mai putem să facem nimic, dragilor. Așa am fost aduși să gândim.

Renașterea României trebuie să aibă ca fundament recăpătarea demnității noastre. Considerându-te din start inferior, nu ai cum să câștigi nicio competiție în care intri. Cinstea de a fi români este prima redută care trebuie recucerită, cea a psihicului nostru.

Vrem, PUTEM, FACEM!

Din păcate, motivul stării actuale de fapt se datorează imposturii, ticăloșiei și prostiei, aduse în capul mesei. Aș putea da vina pe străini, că ne-au impus acești lideri, că ne exploatează resursele fără scrupule. Da, lucrul acesta este adevărat însă noi suntem cei care trebuie și putem spune NU.

Imediat după ce s-au anunțat rezultatele alegerilor, împotriva AUR s-a dezlănțuit un atac furibund, o mare de etichetări și teorii ale conspirației. Doar pentru că am îndrăznit să spunem adevărul și să arătăm că tot sistemul actual al partidelor politice este mână în mână am fost numiți extremiști și anti-occidentali.

Doar pentru că marea majoritate a celor plătiți să își facă meseria nu și-au făcut-o, AUR era o problemă. Toate televiziunile alea, firmele de sondaje a opiniei publice, politicienii aceia mieroși în campaniile electorale au fost șocați că un partid intră în parlament și nu la limită ci cu 10% din voturi.

O doamnă plătită cât toată echipa noastră de comunicare scria în Deutche Welle despre cum nu există explicație coerentă a apariției noastre. Șoc și groază, mai ales că am fi anti-occidentali:

Nu există o explicație coerentă a scorului Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), formațiune care nu a apărut în cercetările sociologice publice și care va avea mai mult de 10% din fotoliile parlamentare. Cu o campanie electorală modestă, dar perseverentă, la scrutinul local din septembrie AUR a obținut sub 1%. Creșterea abruptă care îi propulsează în parlament pe extremiștii de la AUR nu are în spate o cauză logică: nu au apărut aproape deloc la televizor, pe rețelele de socializare liderii AUR au mulți admiratori, dar numărul lor nu trece de 100.000, dacă urmărim postările cele mai recente și nu a existat nicio acțiune virtuală care să fi devenit virală. E adevărat că George Simion, copreședintele AUR, se plimbă de aproape un an prin toată țara cu un autocar inscripționat cu Alianța pentru Unirea Românilor și că celălalt copreședinte, Claudiu Târziu, a fost în conducerea Coaliției pentru Familie, care sprijinită de Biserica Ortodoxă a coordonat campania pentru modificarea preemtivă a Constituției din 2018, în așa fel încât în viitor să nu se poată accepta vreodată mariajul gay.

O altă doamnă bine plătită, Ioana Ene Dogioiu, se pretinde a fi specialist în domenii despre care habar nu are (cumva trebuie să își justifice banii) și enunță cât de periculoși suntem:

Rețelele de socializare, foarte uniform, cu mesaje țintite pe public vulnerabil într-o operațiune de tip Cambridge Analytica. De aceea, cei care nu erau în publicul țintă nu au auzit de ei. (…) Nu revenirea PSD este acum cel mai mare pericol. Ci expansiunea AUR.

Cunoștințele despre rețelele de socializare unde am performat noi se reduc pentru ei la bani. Cine stă în spatele nostru de am avut atâția bani? Oamenii aceștia sunt așa zișii formatori de opinie sau specialiști pe baza cărora se iau decizii care afectează milioane de suflete!

Alchimiștii digitali:

La începutul lunii decembrie, pagina de Facebook a lui George Simion atinge un nivel de 2,5 milioane de reacții în ultimele 30 de zile, conform datelor calculate de Crowdtangle și publicate pentru prima dată de recorder.ro.

Asta înseamnă, conform proiecției Facebook, peste 70 de milioane de vizite într-o singură lună. Ca termen de comparație, cel mai accesat site din România, e vorba de olx.ro, are 35 de milioane de vizite.

De exemplu, am proiectat o campanie pe Facebook pentru pagina de autor “Emilian Isailă” cu o investiție maximum admisă de 1.000 de lei pe zi. În 30 de zile, Facebook îmi spune că obțin un cel mult 36.000 de like-uri (reacții). Deci un like costă 0,83 de lei. Pentru ca pagina mea să atingă performanța celei a lui George Simion din preajma alegerilor parlamentare ar fi nevoie să investesc în jur de 2 milioane de lei, adică vreo 400.000 de euro. Conform unor date publice, campania digitală a AUR, reclama plătită către Facebook și Google, a fost de doar 20.000 de euro. Diferența a fost plătită de altcineva și în alt fel.

“În spatele AUR a fost ceva organizat”, a declarat în exclusivitate pentru SpotMedia.ro Iulian Comănescu, consultant în comunicare, autor al cărții “Cum să devii un nimeni. Mecanismele notorietății, branduri personale și piața media din România”.

Aberația este preluată mai departe de Andrei Caramitru, un consultant care oferea până nu demult celor de la USR serviciile sale pentru sume cu 5 zerouri. De altfel, un tip care ne urăște visceral, dar despre asta vorbim mai târziu:

Cum e posibil sa crească un partid de la 0.9% la 9% in 2-3 luni doar prin campanie online? Cum e posibil ca pagina lui George Simion sa aibă, peste noapte, mai mare audiența decât orice persoana sau Brand sau site in România? Sa aibă mai multi vizitatori chiar decât OLX?

Le explică lor ce s-a întâmplat, de fapt, Dragoș Stanca, unul dintre puținii specialiști din spațiul public care mai are curajul să apară să explice lucrurile la care se pricepe:

„Strict din punct de vedere tehnic și făcând deci abstracție de impactul etic, social și politic, campania AUR poate lua cu siguranță cam toate premiile de eficiență în comunicare pe axa timp-buget-rezultat din istoria recentă a comunicării, nu doar politice”, conchide expertul digital Dragoș Stanca

Corului de habarniști digitali li s-a adăugat Traian Băsescu, frustrate pentru finalul lamentabil al carierei sale politice:

Fostul președintele a declarat la Digi 24 că ”Am văzut multe figuri cu ochii oblici pe acolo (…) Adică e un turn înalt la Sankt Petersburg unde sunt trolii de toate națiile și care s-au mai băgat și în Brexit, s-au mai băgat și în alegerile din Statele Unite și nu exclud posibilitatea să se fi băgat puțin și în alegerile din România. “

Deci fostul președinte al Țării își imaginează că l-au bătut niște chinezi din niște turnulețe!

Dar, în acest moment, oamenii pricepuți la toate, experții la tot, de la tenis la politică, sunt prezenți și abundă în spațiul public, nelăsând loc adevăraților experți. Unul dintre cei pricepuți la toate este Cristian Tudor Popescu pentru care suntem nici mai mult nici mai puțin decât Partidul Moaștelor.

Cum a fost de fapt

Ne-am pregătit bine lecțiile, am luat examenul, ceilalți l-au picat, colegii din sală fiind niște indivizi mediocri. Cred că e cea mai bună comparație pe care aș putea să o fac.

În sens mai larg, am dat o primă lovitură în bârlogul unora dintre tâlhari, care se credeau de neînvins. Tâlharii se vor replia dar suntem pregătiți și noi.

Să începem cu începutul: scorul electoral. Cum de am avut o campanie coerentă? Pentru că ne-am pregătit temeinic, ca la carte. Chiar asta am făcut, primul lucru a fost să îmi cumpăr câteva cărți de marketing politic și să le corelez cu teoria pe care o știam din facultate pe economie dar, și mai important, cu experiența din teren.

Politica e un domeniu în care sunt implicați oameni cu interese murdare, dacă noi am pus problema apărarea idealurilor naționale și am fost sinceri, e normal că am reușit.

În spate însă a trebuit să avem o credință de nestrămutat și să muncit extrem de mult, să dăruim fiecare picătură de energie. Foarte mulți dintre cei cu care vorbeam ne descurajau și ne spuneau să ne lăsăm păgubași pentru că este imposibil să trecem pragul, mersul lucrurilor fiind deja stabilit iar opinia publică perfect controlată. Dacă ne lăsam influențați de pesimismul lor, nu mai făceam absolut nimic.

După prima campanie în care am fost implicat, cea în care am candidat ca și independent pentru un post de europarlament (mai 2019), am decis să continui lupta. Promisesem asta în timpul campaniei: indiferent de rezultat, continuăm.

Învățasem mult atunci: fără oameni în secțiile de vot, pierzi chiar dacă ai câștigat, fără o echipă, de unul singur, nu faci nimic.

Îmi fixasem în acel moment obiectivul de 3,33%, pragul pentru obținerea unui mandat. În conditii normale erau necesare undeva în jur de 150 000 de voturi, eu pe hârtie obținusem în dreptul numelui meu 120 000 teoretic, practic nu am de unde să știu câte au fost în realitate.

Pagina mea de Facebook a crescut de la acel moment când aveam 50 000 de urmăritori la peste 500 000 într-un an și jumătate. La fel și notorietatea mea: deși eu activez în campanii civice încă din 2006, nu îmi pusesem niciodată problema necesității ca oamenii să mă cunoască. Spre finalul campaniei din decembrie 2020, unu din doi români care mă vedeau pe stradă mă salutau/cunoșteau.

Am lucrat cumva în orb în toată perioada aceasta din punct de vedere al evoluției spre ținta propusă: nu aveam bani de sondaje de opinie. Ne puteam adapta doar după cifrele pe care le vedeam pe Facebook și după realitatea din teren.

Am întemeiat AUR ca speranță a tuturor celor care mă votaseră la europarlamentare în 26 mai 2019. Am strâns rândurile cu toți cei pe care îi știam că reprezintă aceleași idei ca și noi. Trebuie să mărturisesc că puțini au fost cei care s-au aventurat în construcție, pentru că, pur și simplu nu credeau, nu că nu simțeau necesitatea unei forte patriotice. Claudiu Târziu a fost printre ei și am împărțit președenția partidului pentru a face ceva durabil și a da sens UNIRII.

A trebuit să construim pe repede înainte, am avut săptămâni în care lansam filiale pe bandă rulantă, 3-4 pe săptămână. Pandemia ne-a oprit activitatea politică normal, care trebuia să crască suficient de repede încât să prindem și alegerile locale și parlamentare. Totodată, însă, pandemia a trezit pe foarte mulți, îi oprise din rutina de zi cu zi și le-a deschis ochii în jur, la toată prostia care se întâmpla. România nu mai putea produce nici niște banale măști iar în timp ce noi eram ținuți în case, autocare și avioane pline plecau să ducă muncitori la cules de legume și fructe în Vest.

În luna mai 2020 trebuiau să aibă loc alegerile locale, lucru care nu s-a mai întâmplat. Lăcomia însă i-a împins pe cei din sistemul apropiat de Iohannis să le facă pe genunchi, în septembrie și, în paralel, să închidă școlile. Foamea era mare! Noi eram într-o incertitudine totală, teoretic în decembrie puteam avea alegeri parlamentare dar nimeni nu putea să garanteze nimic. Puși în fața a două tururi de scrutin ca partid nou-înființat, a trebuit să alegem pe ce ne concentrăm. Și am ales parlamentarele iar pentru locale doar abordarea unor localități unde chiar aveam șanse. Am reușit să câștigăm 3 primării și aproape 100 de mandate de consilieri locali dar am sacrificat acele alegeri unde nu am avut candidați în multe dintre localități pentru a ne apuca de campania pentru alegerile parlamentare. Poate așa înțeleg de unde vine diferența și cei care nu pricep deloc sau care își arogă o prea mare importanță în succesul din decembrie.

Campania noastră a fost blocată continuu de către forțele de ordine. Am adunat amenzi de zeci de mii de euro, dreptul liber la campanie ne-a fost îngrădit, le era frică celor din sistemul represiv de noi de parcă cine știe ce criminali eram: eram preluați de un Duster de la Doi și-un sfert la intrările în județ și duși până la ieșire unde ne preluau alții. Aici, în mod normal, orice om se oprea și începea să tremure: unul din marile merite a echipei de campanie e că s-au îndârjit și mai tare și nu s-au gândit la repercursiuni.

Alți oameni care s-au îndrârjit au fost cei care făceau campanie de acasă, prin intermediul internetului. Nu eram în niciun sondaj de opinie desi se vedea clar că avem o popularitate net superioară oricărui alt competitor. Ei, prin comentariile și distribuirile lor, ne făceau cunoscuți. Nu au plecat urechea la toate atacurile (nu puține) care veneau în direcția noastră și a mea, în special, ca principal vector de imagine. Ba eram soroșist, bae ram unealta PSD-ului sau a Rusiei, după caz.

Ne-am bazat doar pe Facebook și pe mers din localitate în localitate pentru că cenzura era la cote imposibil de descris: ordin în toată massmedia ca să nu apărem pe micile ecrane sau pe siteurile cu trafic mare. Așa că am fcut tot ce am putut pe Facebook, maximul posibil. Erau nopți întregi în care eu și colegii mei adormeam cu telefoanele în mână, răspunzând la comentarii. Nu prindeam nicăieri șansa unei emisiuni televizate, atât de strict a fost.

Calculul sistemului era simplu: nu îi băgăm în sondaje, nu îi scoatem în presă, nu au cum să se facă cunoscuți.

În ciuda lor, cu extrem de multă muncă, am reușit. Știam chiar exact câte voturi vom lua, în momentul închiderii urnelor de vot. Cum e posibil un partid fără bani și fără infrastructură să facă acest lucru? Era clar pentru ei: am avut ajutor exterior. Prima mea declarație după ce s-a oprit votul a fost ca fiecare om să rămână până la numărarea ultimului vot, să nu comită abuzuri cei cărora li se cere și că scorul nostru este de 9%. Am avut dreptate?

Cum a pregătit sistemul să ne omoare

Dacă nu reușeam să luăm peste cele 550 de mii de voturi pe care eram sigur, ni se pregătea moartea.

Să vă explic: dintotdeauna rezultatele alegerilor sunt viciate. Acuma depinde dacă mai mult sau mai puțin, de foarte mulți factori.

În România se poate fura, în ultima fază, în secția de vot, la înregistrarea (modificarea) procesului verbal și prin adăugare de voturi în contul unuia sau altuia dintre competitori prin softul folosit pentru totalizare. Pentru a nu fi credibil dacă contești rezultatul alegerilor, opinia publică este pregătită cu mult timp înainte prin sondaje de opinie false și apoi pri anunțarea unor exit-polluri(rezultatele de la ieșirea de la urne) la fel de măsluite.

În cazul nostru rezultatele de la ieșirea de la urne ne-au dat cu 5% pe toate televiziunile. În eventualitatea în care am fi luat numai 5% din voturi, sistemul avea grijă să fraudeze cât trebuia ca să obținem 4,9%, exact cât voturile de sute de mii de oameni să nu conteze. Norocul nostru a fost că votul românilor a fost atât de mare încât nu au mai avut ce să facă.

Cu o singură excepție notabilă (Sociopol), noi nu existam în aceste sondaje date publicului. Mai apăream în anumite articole de presă cu 3% în măsurătorile celor de la IRES. M-am văzut după alegeri cu Vasile Dâncu (IRES și PSD) care îmi jura că noi am fost constant toată luna de campanie la 8% și că el nu știe de unde acel 3%, nici usturoi nu mâncase, nici gura nu îi mirosea…

Ca să avem șanse de câștig, a trebuit să ne luptăm să avem oameni în secțiile de votare și spațiu de emisie măcar la televiziunea și radioul public. Pentru acest lucru era nevoie de liste complete de candidați. Aici a fost foarte foarte greu pentru noi, majoritatea cu care vorbeam nu doreau să candideze sau nu puteau. De aici și denigrarea despre dinastiile AUR (27 la număr): noi efectiv am apelat pentru completarea listelor la orice cunoscut pe care l-am avut. Am asigurat astfel oameni în aproape jumătate dintre secțiile de votare iar lucrul acesta s-a văzut: Avem un scor de aproape jumătate de ori mai mare în secțiile de vot unde am avut reprezentanți decât unde în cele unde nu am avut.

Când s-a tras linie, PMP era sub pragul electoral. Fostul președinte Băsescu postase, învingător: PMP și-a luat ”aurul” înapoi din ultimele 5 secții de votare numărate din Republica Moldova!!!!!

Din fericire, noi aveam oameni în acele secții, procesele verbale nu au putut fi înlocuite și cele aproape două mii de voturi de care mai avea nevoie nu s-au strâns.

Le-am scris celor care se făceau că nu existăm, tocmai pentru a nu fi luați în seamă, un articol pe Adevărul (ultimul pe care am fost lăsat să îl public), faptul că nu suntem așa de proști pe cât ne consideră ei. Am denumit articolul: E un elefant mare în cameră și tu te faci că nu îl vezi?

Avem prieteni care lucrează în redacţiile de ştiri şi ne spun cum vă faceţi că nu existăm deşi aveţi sondajele în faţă. Banii livraţi în timpul pandemiei au închis gura patronilor şi redactorilor şefi. Dar întregul mecanism nu ţine doar de ei. Dacă nu sunteţi controlaţi total, nu vă bateţi joc de meseria voastră, fie că sunteţi jurnalişti, sociologi sau purtători de uniformă.

După alegeri, celor de la Libertatea le-a plăcut ideea și au scris un articol tot cu elefanți în titlu: Elefantul galben-negru din cameră. Cum am ratat noi, presa, fenomenul AUR.

În articol se confirmă tot ce am afirmat despre felul în care funcționează cenzura în România zilelor noastre și ghidarea opiniei publice spre concluziile pe care și le dorește sistemul. Pe scurt, manipulare:

„AUR a început să apară în sondajele noastre interne pe la începutul lui noiembrie, cam cu 5%. La jumătatea lui noiembrie, deja avea 6-7%”, explică un specialist de la o casă de sondaje cu care a discutat Libertatea și care a dorit să rămână anonim.

„Lumea spune că AUR nu a fost în presa mainstream și că partidul nu a fost vizibil. Totuși, Simion a fost cu autocarul acela prin țară. Nu a fost vizibil pentru populația care acum spune că nu a fost vizibil, lumea care stă în anumite bule pe Facebook, securizate și controlate de propriile viziuni. Bula în care ești, din ea nu prea ieși. Cred totuși că el a fost vizibil pentru populația pe care o țintea el”, adaugă specialistul.  „De asemenea, nu poți să spui că Simion nu a existat și a apărut de nicăieri. Arată că tu ești total ignorant, ca om de comunicare, ca jurnalist. De ani de zile, recurent, auzeai de Simion din perspectiva viziunilor lui unioniste”, completează sociologul. Cifrele sondajelor erau dedicate, prin contract, partidelor, care au plătit pentru ele. Dar, de regulă, presa le află, pe surse. Fie de la sociologi, fie direct de la partide. Acest caz nu a făcut excepție, mai multe redacții susțin că le-au avut. Excepție e ce s-a întâmplat mai departe.

 

Dan Tăpălagă, jurnalist la G4media, spune că i-a „văzut” mai întâi pe simpatizanții AUR în comentariile de pe site, în „subsolul” articolelor, cu cel puțin o lună și jumătate înainte de alegeri, dar și în unele sondaje ale partidelor. Dan Tăpălagă „În timpul campaniei, discuți cu partidele, ce sondaje aveți, ce spun sondajele. Și oamenii ăștia ne-au spus, vedeți că apare o chestie bizară, apare un partid, AUR, nu știm ce-i cu el”, povestește jurnalistul.  Au dezbătut în cadrul redacției ce strategie editorială să apuce.

(…) Am luat decizia editorială greșită să îi ignorăm (…) gândindu-ne că s-ar putea să fie un balon de săpun. Dan Tăpălagă: Au adoptat „politica struțului care bagă capul în nisip”. „Am crezut că dacă îi ignorăm, ei nu există”.

Ziaristul spune că presa a mai făcut greșeala asta acum 20 de ani, pe vremea lui Vadim Tudor. „Și atunci ne-am mirat, cum a ajuns Vadim la 30%? Păi, pentru că noi ne uitam în altă parte”.

Sistemul infatuat

Același Dan Tapalagă, de la G4 Media, îninte la HotNews, a scris după alegeri un editorial plin de minciuni, scris jignitor la adresa noastră, unde suntem catalogați ca fiind anti-occidentali. Materialul are titlul de Cine a cusut Frankenstein-ul ăsta politic? Cine a pus România pe harta țărilor cu extrema dreaptă în Parlament? Și începe așa:

Întrebarea zilei este cine sunt ăștia? De unde au apărut? Cine i-a inventat și cu ce scop? Cum a fost posibil să crească, să se umfle în underground, să se strecoare prin campanie aaproape neobservați, pe sub radar, și să ne trezim în Parlament cu un partid de extremă dreaptă, cu accente legionaroide, misticoide, etnicist, xenofob, anti-maghiar și vădit anti-Occidental?

Infatuarea unora din sistem îi face să comită greșeli. Iar ca Dan Tapalagă să ne catalogheze ca Ăștia într-un editorial nu a făcut decât să ne bucure. Sunt oameni foarte slabi. La întrebarea Cine sunt ăștia? I-a răspuns chiar un commentator, destul de pertinent:

Domnule Tapalaga, daca va puneti intrebarea „cine sunt astia”, din pozitia unui asa-zis analist politic, inseamna ca pur si simplu nu va pricepeti la ceea ce faceti si ar fi bine sa va uitati putin in oglinda in aceasta situatie. Ca sunteti de acord cu AUR sau nu, acestia au dus cea mai buna campanie electorala la firul ierbii din ultimii 10 ani din Romania, atat in offline cat si in online. Iar rolul dumneavoastra ca „jurnalist” ar fi trebuit sa fie acela de a identifica ascensiunea acestui partid, care a facut tot posibilul, intre noi fie vorba, sa fie bagat in seama de catre presa din Romania (fara rezultat). Cat despre etichetarea partidului ca fiind de „extrema dreapta”, cred ca nu realizati ce faceti – cu cat o sa dati mai tare in ei, cu atat acestia o sa creasca mai mult, mai ales in aceasta perioada, cand pozitia partidului este una eminamente conservatoare, dar nu extremista. Mai pe romaneste, le dati apa la moara, la fel cum s-a intamplat si cu Lega-ul lui Salvini sau chiar si fenomenul Trump in America. AUR este, momentan, un partid de dreapta autentic (atunci cand le privim doctrina asumata), iar dumneavoastra, prin astfel de editoriale, nu faceti nimic altceva decat sa le radicalizati un electorat care este, in esenta, anti-sistem. Mai bine ar trebui sa va ganditi un pic, in ansamblu, de ce v-a luat prin suprindere ascensiunea partidului, decat sa aruncati cu materii fecale la o zi dupa ce ati aflat si dvs de acest partid nou.

În vârful sistemului se află un tip arogant și infatuat, în persoana lui Klaus Iohannis, care are impresia că este atotputernic. Ulterior, și oameni ca Tapalagă și alții pomeniți aici probabil că și-au ros unghiile de ciudă. Iohannis nu, lui nu îi pasă și asta îl va costa. Aflăm despre culisele anturajului din jurul lui Iohannis, președintele Țării care a coordonat și a fost vârful de lance al PNL în alegerile prezidențiale (curat constitutional!):

Unul dintre liderii liberali a remarcat sondajele și, conform relatărilor unui coleg al său, a folosit întâlnirea din 24 noiembrie de la Vila Lac cu Klaus Iohannis ca să-i spună: „Domnule președinte, pe mine mă neliniștește AUR”. Șeful statului a făcut ceea ce oamenii prezenți au descris ca „o grimasă”, a cerut argumente și, neprimindu-le, a mers mai departe.

Printre materialele amuzante pe care le-am putut citi post-alegeri a fost și felul în care alți infatuați, baronașii locali din localități unde am obținut multe voturi, se justifică:

AUR a obținut rezultate bune în mediul rural din Moldova și Dobrogea, zone stăpânite în mod tradițional de partidele mari. „N-am nicio explicaţie!”, ne-a răspuns Nicolae Stan, primarul PSD al comunei Pecineaga (Constanța), când l-am întrebat cum își explică faptul că AUR a câștigat alegerile la el în localitate (33,9%). Apoi a adăugat: „Dacă aş fi cunoscut realitatea, credeţi-mă că aş fi luat măsuri. Și-au făcut campanie pe Facebook şi uite ce s-a întâmplat…”.

Dezbină și cucerește

Am fost trecuți prin toate mișcările posibile și imposibile din trecutul nostru mai apropiat sau mai îndepărtat, chiar cu mari diferențe între ele. O elucubrație marca Cristian Tudor Popescu:

”AUR își are originile în Partidul Comunist. Așa cum a apărut AUR în peisajul acesta, după ce PSD-ul a lăsat deoparte subiectul ăsta antieuropean, naționalist feroce, românist până la cer, l-a luat AUR. Firește că a fost mai întâi PRM-ul, dar înainte de PRM a fost în interiorul Partidului Comunist Român, a apărut odată cu Ceaușescu, în interiorul partidului a apărut un AUR, atunci, în anii 70 – 80, care a întors comunismul pe dos, de fapt. Internaționalismul l-a transformat în naționalism, a venit cu niște idei mai degrabă neolegionare, decât comuniste, și de acolo se trage această linie care merge prin PRM, prin PSD în ultimii 3 ani și ajunge acum la AUR.”

Dar nu e nici pe departe ultimul Cristian Tudor Popescu care a aplicat această tehnică, de la anarhiști la fasciști, am fost trecuți prin toate doctrinele politice din zona de extremă.

Dar lucrurile nu stau așa. NU suntem pleava societății ci toată societatea. Am fost studiați imediat după 6 decembrie.

Din punct de vedere al studiilor, AUR are mai mulți votanți cu studii superioare decât PSD (22% vs 6%), cei mai mulți fiind la USR-PLUS- 54,8%, iar la PNL – 29,6%. – Avangarte

40% dintre votanții AUR au până în 35 de ani

Sigur că atât PSD, cât și PNL, cu un ușor plus la liberali, adună în cifre absolute mai mulți tineri decât noua mișcare pentru că au de aproape trei ori mai mulți votanți, însă pe structura de vârstă sunt pe la jumate față de AUR. Doar USR-PLUS depășește AUR, cu 6-8% oameni sub 35 de ani.

Pe un alt site, PressOne, s-a realizat un interviu părtinitor cu un votant AUR în care întrebările mincinoase abundau, tocmai pentru a crea impresia de rușine. Astfel ni se pun în cârcă de către cea care pune întrebările că am fi anti-avort sau anti-mască, pentru ca să îl facă de rușine pe votantul AUR pe a cărui opinie altminteri nu ar fi dat doi bani pentru că nu este din cercul ei de prieteni:

Legat de pandemie. AUR s-a făcut cunoscut și ca organizator al mitingurilor „Fără botniță” și ca un oponent feroce al măsurilor legate de gestionarea pandemiei. 

Cred că a fost exagerată asocierea lor cu acel miting cică sponsorizat de ruși, anti covid. A spus George Simion, dar cine să-l audă, că AUR nu iese anti-covid, ci pentru a protesta împotriva proastei gestionări a situației, precum și a limitării drepturilor. A spus că nu e de acord cu măsurile, cu închiderea școlilor, cu închiderea piețelor, cu închiderea restaurantelor, pentru că nu s-ar fi demonstrat că ar fi focare.

Tu i-ai mai fi votat?

Nu cred. M-aș fi întrebat mult mai serios. Dacă auzeam ideile lui Lavric despre femei sau astea cu interzicerea avorturilor, nu cred că mai votam. Acum am văzut că au pus pe liste familii întregi, cu mama, cu tata, cu soția, cu soțul. Sper că a fost doar un caz.

27….

Nu pot să cred. Ei vorbeau despre meritocrație. E nasol. Ne merităm soarta, o să fie o lecție și asta, despre prostie. Și a mea că i-am votat dar eu nu am știut nimic despre ei, cum nu știu nici ceilalți. Nu s-a găsit un jurnalist înainte să numere familiile de pe liste.

Avortul? 

Când i-am ales, am luat în considerare niște lucruri. Evident că nu sunt de acord cu interzicerea avorturilor, e o aberație. M-am întrebat dacă ăștia, ajunși la putere, pot impune interzicerea avorturilor, ca în Polonia. Pot schimba radical lucrurile? Nu cred că au cum. Trăim într-o democrație, nu cred că ar putea face așa ceva fără o opoziție puternică din partea societății. Au fost multe momente când societatea civilă s-a activat pentru a-și apăra drepturile. Uite, momentul Dragnea, când toți am ieșit în stradă. Același lucru se va întâmpla și cu partidul AUR, dacă vor devia.

Ne urăsc cu toată ființa lor. De fapt se urăsc pe ei

Într-un clip echidistant realizat de Recorder.ro în care erau prezentate manifestațiile realizate de noi după închierea alegerilor, pentru a le mulțumi votanților, am putut vedea profilul votantului AUR, de toate etniile, vârstele și categoriile sociale.

Doar că prezentarea text, realizată de redacție, arată cât de tare disprețuiesc unii (colegi de-ai mei de generație) tocmai valorile pe care noi le prețuim:

Votanții AUR nu au apărut de nicăieri. Sunt oamenii pe care presa și mai ales politicienii i-au ignorat în ultimii ani. Azi ne par străini, dar ei au fost aici dintotdeauna. Fiind mai mult singuri și ignorați, sunt acum victimele perfecte ale discursurilor despre vatră, Ștefan, Maica Domnului, românitate și foarte mult aur. (video Recorder) – analiza Recorder 

–

CAPITOLUL DOI

E 23 aprilie 2022 când reîncep să scriu la aceste însemnări. E Sâmbăta Mare și mă găsesc tot în satul meu natal, cu mult mai multă experiență acumulată din interiorul scenei publice românești și cu ceva fire albe în cap după aproape un an și jumătate de prezență în Parlament. E și ziua de nume, după protectorul spiritual căruia îi port numele (Sfântul Gheorghe) și sunt asaltat de  mii de mesaje. Majoritatea sunt de la oameni pe care i-am cunoscut personal în ultimul an. Unii sunt interesați să mi se bage sub piele: sunt factorul decisiv pe drumul parvenirii lor sociale, un „pom copt” tocmai bun de potolit foamea de funcții, bani și privilegii.

În primul nostru an am început stângaci pe coridoarele interminabile din Parlament: niciunul dintre parlamentarii noștri nu mai fuseseră membri în cele două Camere ale reprezentanților. PSDiștii și PNLiștii ne-au păcălit de suficient de multe ori pentru că nu stăpâneam procedurile. Oamenii erau nemulțumiți: v-am trimis în Parlament, faceți ceva, orice!

Am strâns din dinți, am învățat cât am putut de repede, inclusiv din greșeli, și am determinat demiterea lui Cîțu pe 1 septembrie, la începutul sesiunii parlamentare (PSD era pregătit să îl lase la putere pentru încă jumate de an minim pe cel mai dezastruos prim-ministru din ultimii 30 de ani – iar competitori la acest titlu sunt destui!). Reușita reală a venit ulterior: de frica suspendării pe care am inițiat-o noi au început să cadă măștile și Iohannis, marele luptător anti PE SE DE, și-a strâns partidele împreună grămăjoară la guvernare. Totul ca să își salveze coloanele oficiale pe direcția Sibiu-București, deplasările externe cu soția în destinații exotice, partidele de sky sau golf.

Dar multe măști au căzut: partidul unic care ne conduce de 32 de ani nu a mai putut camufla faptul că și cei de dreapta și cei de stânga sunt de fapt oameni fără ideologie, fără Dumnezeu și fără principii și sunt conduși din același punct, executând la comandă orice le cer păpușarii.

Sunt proaspăt revenit din Sicilia și Sardinia, în regiunile cele mai sărace ale Italiei. Acolo românii alungați peste hotare de sărăcie muncesc din greu, pe bani de nimic, cu un dor enorm de casă. Mulți ajung sclavi, fără acte, în condiții greu de descris, vânduți de multe ori tot de alți români. Ca să pot urca într-o cursă aeriană internă masca chirurgicală nu a fost suficientă, a trebuit să cumpăr una FPP2, gen bot de rață (singura acceptată).

În Italia se cere un SuperGreen Pass, pe care îl obții doar dacă ești vaccinat cu trei doze. Altfel nu ai acces în restaurant dar nu poți nici lucra, ca și în multe alte state. Am fost în case de români care nu mai lucrau din septembrie 2021 pentru că nu erau vaccinați. Voiau să introducă această aberație și în România și sunt bucuros, mai ales după deplasarea în Italia, că am reușit să o blocăm și că, în momentele când scriu aceste rânduri, că orice restricție a fost ridicată. Altminteri, o știre de săptămâna asta spune că avem de 14 ori mai multe cazuri de gripă decât anul trecut. Concluziile le trageți singuri…

În Parlament am reușit să blocăm și alte aberații, cum ar fi legea cu maxim cinci porci în gospodărie. Problema e că în opoziție și cu doar 10% din numărul total de parlamentari nu putem decât să blocăm o parte din toate șmecheriile pregătite de prăduitorii din scaunele vecine. Singura soluție democratică este să avem o majoritate alocată

27 septembrie 2022: Victoria dreptei în Italia îl obligă pe George Simion să deschidă o sticlă de prosecco, doar pentru a exersa gestul în așteptarea anului 2024. Milioane de români din străinătate, alungați din țară de PSD, duși cu vorba de PNL și dezamăgiți de USR, tocmai au înțeles că “Si, se puede!”. Iar George Simion, acest Salvatore Della Patria în suman, poate ajunge în finala prezidențială exact cu voturile românilor din diaspora, așa cum, aceiași români l-au  făcut pe Mircea Geoană să se culce președinte și să se trezească nimeni, iar pe Klaus Iohannis l-au transformat, cu puterea ștampilei, din tăcut în tătuc.

Alegerile din Italia, Suedia și Ungaria arată direcția în care se îndreaptă Europa. Iar  George Simion are șanse mari să ducă ștafeta mai departe, mai ales că stângăcia dreptei românești e aur pentru un politician anti-sistem. PNL se comportă ca o filială a PSD, USR încă nu și-a revenit din șocul ieșirii de la guvernare, iar Cioloș și Orban contribuie și ei, după puteri, la divizare.

Dintre toți politicienii, George Simion simte cea mai mică presiune în perspectiva anului 2024. Alegerile europarlamentare vor fi pentru Simion o tribună din care să-și strige suveranismul. Alegerile locale sunt doar un antrenament cu public pentru prezidențiale, adevărata miză a lui George Simion.

În cel mai bun scenariu posibil, anul 2024 va fi fabulos și inutil pentru Simion. Fabulos, pentru că ar putea ajunge în turul doi. Inutil, pentru că va pierde, la fel cum idolul său, Vadim Tudor, a fost învins de tovarășul nemuritor Iliescu. Fabulos, pentru că ar putea obține un scor de peste 20% la parlamentare. Inutil, pentru că AUR tot în opoziție va rămâne, așa cum fratele său mai mare, PRM, a speriat lumea 20 de ani, dar n-a guvernat niciodată.

În cel mai rău scenariu, AUR va obține peste 10% la toate alegerile, dar nimeni nu-i va putea contesta poziția lui Simion: pentru electoratul său el e calea, adevărul și viața.