Prof. univ. Vasile Chira, despre decorarea mea de către Mitropolitul Ardealului: ÎPS Laurențiu a pus această distincție pe pieptul nevăzut al spiritului românesc, al milioanelor de strămoși de-ai noștri, care și-au vărsat sângele pentru a apăra această țară

Prof. univ. Vasile Chira, despre decorarea mea de către Mitropolitul Ardealului: ÎPS Laurențiu a pus această distincție pe pieptul nevăzut al spiritului românesc, al milioanelor de strămoși de-ai noștri, care și-au vărsat sângele pentru a apăra această țară

După cum știți, chiar de praznicul Sf. Andrei am fost binecuvântat și onorat să primesc „Crucea Șaguniană”, una dintre cele mai înalte distincții ale Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal, din mâinile Mitropolitului Laurențiu.

Au urmat reacții peste reacții, dintre care unele chiar isterice, în care a plouat cu acuzații la adresa Mitropolitului Ardealului.

Vă las aici, o parte din răspunsul pe care prof. universitar Vasile Chira, teolog și doctor în filozofie, îl oferă unor indivizi certați cu bunul simț și onestitatea,  precizând pe această cale, că sunt deplin conștient de faptul că îi reprezint, așa cum frumos spune domnia sa, „pieptul nevăzut al  spiritului românesc, al  milioanelor  de strămoși  de-ai  noștri ai tuturor, care și-au  vărsat sângele  pentru a  apăra  această țară”.

„Din nefericire, intelectualii  progresiști, jurnaliștii oportuniști,   vânduți,  evită și refuză  conștient,  eludează  subiectele fierbinți, nu acceptă în discuție  decât un cadru   limitat de probleme.Onest ar fi să iasă din  bula lor  ideatică, să  abandoneze cadrele unei agende ideologice  prestabilite, pentru o minimă   exigență   logică și dialogică.  Intelectualii  progresiști fac   jurnalism  de duzină,  nu se ocupă decât de  denunț, nu acceptă schimbarea registrului discuției. Nu au nimic  din tipul dialogic platonician, din  maieutica  sau din dialectica antică.Ei îmbrățișează o temă la modă,   un set de idei corecte politic și o țin lângă.Nu putem face   abstracție de complexitatea  realității.  Etica și filosofia comunicării ne spun că trebuie să existe o îndreptățire  a fiecărui ins  să își prezinte argumentele.

În contextul în care ne   sunt amenințate  identitatea națională, cultura tradițională,  valorile creștine,  în condițiile în care ne mor  părinții, prietenii, colegii, copiii  în urma înțepării cu acele seruri experimentale,  în  contextul în care avem o țară  cu oameni săraci, bolnavi fizic și spiritual, o țară  cu peste 1 milion de bolnavi de cancer, o țară  cu un pământ vândut în proporție de peste 70% străinilor, o țară cu zeci de mii  de oameni care dorm în canale, în sălile de așteptare ale gărilor, în gurile de metrou și se hrănesc din coșurile și gropile de gunoi, o țară  cu fii și fiice care încă își jelesc morții împachetați în saci de plastic pe care i-au băgat în pământ fără  să  le vadă pentru ultima data chipul, în condițiile în care pensionarilor   nu  le ajung banii  pentru  mâncare și pentru  plata facturilor,  în condițiile în care profesorii sunt nevoiți să-și ia al doilea serviciu ca să își poată întreține familia,  în condițiile în care drumurile sunt pline de gropi,  spitalele îmbolnăvesc  pacienții de tot soiul de boli   nosocomiale,  iar ei  guvernanții, prim-miniștrul, președintele, slugile  perfecte, șantajabile,   se preocupă de ajutorarea și  reconstrucția Ucrainei  în urma unui război  proxi  între  America/Occident și  Rusia, nu poți fi indiferent, fie că ești popă, profesor, inginer, muncitor sau țăran.

O țară în care  Parlamentul   votează legi antiromânești, o țară în care nu avem dreptul să ne sărbătorim eroii geniile și sfinții, o țară în care aproape jumătate din populație a fost forțată să plece în bejenie, peste hotare, în timp ce în România  sunt aduși   sute  de mii  de muncitori din Bangladesh, Nepal,  Pakistan, Sri Lanka  etc.,  o țară în care  peste o jumătate de milion de fete, printre care și studente și profesoare  își arată fesele și țâțele pe chat, pe Onlyfans ca  să se poată întreține, o țară în care  femeile  sunt silite sa-și lase copii traumatizați, lipsiți de  suport emoțional matern și să plece pentru a spăla bătrânii Europei la fund, o țară în care oamenilor li se interzice să-și taie porcii  crescuți de ei în ogradă, fiind  îndemnați să mănânce  făină de gândaci și carne artificială, o țară  în care li se dictează cetățenilor cum si cât să-și cheltuie   din banii munciți cu propria sudoare, o țară  cu o datorie externă care se  ridică la peste jumătate din PIB, este în afara oricărei normalități,  se află într-o stare de  legitimă apărare.

Prin acest gest,  indiferent că l-a făcut din proprie inițiativă sau   cu acceptul tacit al Preafericitului Daniel,  Mitropolitul Laurențiu a devenit pentru un moment patriarhul Ardealului, patriarhul  țăranilor români, al patrioților, al suveraniștilor,  a spălat rușinea de pe obrazul  Bisericii  majoritare care a tăcut când statul  i-a înțepat  credincioșii  cu seruri experimentale ca pe ovine, când i-a închis Bisericile, când i-a  ferecat  turma în staulul  domestic.

Decizia   Mitropolitului  Laurențiu  de a-l premia pe acest tânăr politician are un  caracter atemporal, civic, transpartinic, ierarhul sibian nu a  dat crucea șaguniană lui George Simion, unui  tânăr patriot aflat vremelnic  în fruntea unui partid politic  naționalist,  ci a  pus  această distincție pe pieptul nevăzut al  spiritului românesc, al  milioanelor  de strămoși  de-ai  noștri ai tuturor, care și-au  vărsat sângele  pentru a  apăra  această țară.

Nu este vorba aici de Mitropolitul Laurențiu Streza sau de George Simon. Avem de-a face cu o situație  nu doar personală, ci și transpersonală. Este vorba de principii,  de actori istorici. Trebuie  să vedem  lucrurile macroscopic,  în ansamblu, nu doar la nivel  microscopic”.

Puteți citi răspunsul prof. Vasile Chira, integral, aici.