Miniștrii Finanțelor și Energiei trebuie să ne ofere explicații referitoare la gestionarea defectuoasă a cadrului legislativ în energia regenerabilă și consecințele financiare ale litigiilor internaționale pierdute de statul român!

Stimați domni miniștri,
Decizia Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor
privind Investițiile (ICSID), prin care România pierde definitiv un litigiu cu
investitori din sectorul energiei regenerabile și rămâne obligată la plata
unor despăgubiri semnificative, ridică o nouă problemă gravă de
responsabilitate guvernamentală și de coerență legislativă – este vorba
despre un litigiu inițiat încă din 2018, în care investitorii au contestat
modificările repetate și imprevizibile ale schemei de sprijin prin certificate
verzi, modificări care au afectat direct planurile investiționale și veniturile
estimate. Consecința a fost aceea că Tribunalul arbitral a obligat România
la plata a 42 de milioane de euro, sumă care, împreună cu penalități și
cheltuieli de judecată, a depășit, deja, 50 de milioane de euro suportate din
bugetul public

Nici acest caz, domnilor miniștri, nu este unul izolat, ci este relflexia unei
practici legislative incoerente, în care statul, prin coaliția de guvernare,
schimbă regulile jocului în timpul derulării investițiilor, fără evaluări
serioase de impact și fără o minimă predictibilitate juridică. Mai mult decât
atât, faptul că România a încercat, fără succes, anularea deciziei și a
epuizat căile de atac indică nu doar o vulnerabilitate juridică, ci și o
strategie de apărare cât se poate de discutabilă, deoarece s-a creat un
precedent, în sensul că s-a transmis un semnal de instabilitate normativă
într-un domeniu strategic.
În acest context, domnilor miniștri, vă solicit să răspundeți
următoarelor întrebări:
1. Care sunt actele normative și deciziile administrative care au stat la
baza pierderii acestui litigiu și cine își asumă responsabilitatea politică
și instituțională pentru modificările succesive ale schemei de sprijin?
2. Ce cost total a suportat statul român în acest dosar, incluzând
despăgubiri, penalități, onorarii juridice și alte cheltuieli conexe,
defalcat, pe fiecare categorie de cheltuieli?
3. Care a fost strategia de apărare adoptată de statul român în cadrul
procedurii ICSID și ce evaluare internă există asupra eficienței
acesteia?
4. Câte litigii similare sunt în curs sau pot fi generate în viitor pe baza
acelorași modificări legislative din perioada 2014–2018?
5. Există o analiză oficială privind impactul acestor litigii asupra
atractivității României pentru investițiile în energie regenerabilă și, în
cazul unui răspuns afirmativ, care sunt concluziile acesteia?